Fiecaruia din noi ii place sa auda adevarul. In special despre altii.
Cand trei femei discuta, se numeşte conversaţie. După ce una dintre ele pleaca, se numeste barfa.
Barfa este arta de-a nu spune nimic, astfel ca să nu ramană nimic nespus.
Barfa este ceea ce nimeni nu pretinde că iubeşte, dar place tuturor.
Barfitorul este ca un pantof vechi căruia limba nu-i stă niciodată la locul ei.
Unii oameni nu spun nimic rău despre cei morţi şi nimic despre cei vii.
Conversaţia este de obicei un exerciţiu al minţii. Barfa, un exerciţiu al limbii.
Fiecare ar trebui să aibă două feluri de prieteni: unii cărora să le vorbească, şi unii pe care să-i vorbească.
Bârfa are destinul bancurilor vechi. Întodeauna este cineva care nu a auzit-o.
Un barfitor zice catre altul: "Nu vreau să te plictisesc cu detalii. De fapt, ţi-am spus mai mult decât am auzit".
Este nevoie intodeauna de o persoană de mana a doua, să transmita o barfa, o barfa de mana întâi.
Barfa este ca noroiul pe un perete proaspăt vopsit. Poate că nu se lipeste, dar lasă urme...depinde cat de intensa este culoarea.
